Nu este, daca va ganditi, luntrasul lui Hades din Mitologia Greaca, este doar o trupa din “Tara celor 1000 de lacuri”, stiti care, nu? Sau mai simplu spus, Finlanda. Au luat fiinta in anul 1992 din dorinta de a face brutal death metal (ce cale lunga pana la actualul gothic metal) a celor patru crai din nord pe numele lor Antti Karihtala, Teemu Hautamäki, Pasi Sipilä si Jasse Hast . Au inceput prin a avea concerte in orasul lor, Raahe. In 1998 s-a alaturat in trupa Juha-Pekka Leppäluoto,vocea care inseamna cu adevarat Charon, definindu-le actualul gen caruia apartin; fiind si compozitor, melodiile cunosc o adevarata schimbare in linia de versuri care se regaseste in fiecare, punand accent pe dragoste, intuneric, moarte etc. care sunt cateva din trasaturile stilului gothic.

Dar ca orice trupa care se respecta, de-a lungul anilor au scos 5 albume pline de melodii care pot fi ascultate oricand de iubitorii genului, astfel in anul 1998 lanseaza primul album in noua formula numindu-se “Sorrowburn”, de pe care s-au evidentiat piesele “To serve you”, “Serenity”. Anul 2000 a adus o noua surpriza, al doilea album “ Tearstained”, cu piese una si una, acompaniate de vocea puternica a lui Juka, iar ca recomandari “Sin”, “As we die”, “Holy”. “Downhearted” vine cu melodii deja cunoscute publicului, datorita lansarii singlelui din 2001 “Little angel”, asadar acest album din 2002 cuprindea melodii ca: “Little angel”, “Come tonight”, “All I care is dying”. Dupa un an de asteptare, in 2003, apare cel de-al patrulea album al trupei “The dying daylights” care este o revenire in forta pe piata, datorita venirii unui nou chitarist in trupa, Lauri Tuohimaa, in locul unuia dintre membrii fondatori (Jasse Hast), se cunoaste doar o mica diferenta in melodii, dar un sound mai dinamic isi face aparitia prin melodiile “Death can dance”, “Drive”, “If”. Ultimul album, dar nu cel din urma al trupei, se numeste “Songs for the Sinners”, aparut in 2005, piesa de rezistenta al acestuia fiind “Colder”, urmata de “Deep water” si multe altele care evidentiaza stilul unic al celor de la Charon.

Cred ca tot ce mai ramane de spus este auditie placuta si sa asteptam si un abum urmator care sa fie la fel de ispititor de ascultat